Acum ceva vreme, spuneam ca Lamborghini Countach este cea mai tare super-masina din toate timpurile. N-am sa retrag aceasta afirmatie, desi am in fata o extraordinara "opera de arta": Ferrari F40 in viziunea artistica a lui David Kimble. Ei bine, acest model are sanse la titlul de mai sus. Am studiat informatie dupa informatie si am aflat ca fanii devotati au incercat chiar sa-i dezlege complexitatea.
Posterele cu aceasta masina impodobesc peretii dormitoarelor sau garajelor inca din anii '80. Majoritatea dintre ele ne arata masina si atat, in toata splendoarea ei, asa ca sunt sanse mici sa fii vazut aceasta varianta creata de Kimble. Si nu vorbesc doar de sectiuni, pentru ca ceea ce vedem este doar un prototip F40. Extraordinar este faptul ca acesta puncteaza diferentele dintre modele.
Intai si intai, insa, o scurta istorie. Dupa o discutie cu clientul la inceputul anului 1988, Kimble planuia sa fotografieze un model de productie F40 la sediul firmei din Maranello, spre finalul acelui an. Ideea nu s-a dovedit ideala pentru client, care era intr-o competitie acerba in acel moment. Solutia a venit de la Ferrari America de Nord, care avea un prototip F40 ramas de la expozitia Tokyo Motor Show 1987, in Dearborn, Michigan.
In loc sa calatoreasca pana la fabrica mama, Kimble si fotograful Neil Nissing au ajuns in laboratorul de emisii al celor de la Fiat, din Detroit, unde inginerii au fost de acord sa demonteze parte din masina pentru fotografii. Sa demontezi cutia de viteze a unui F40 sau motorul V8 biturbo de 2,9 litri a iesit din discutie, dar acestea se bazau pe modelul GTO 288, masina pe care Kimble o fotografiase si desenase deja. Prin urmare, atunci cand va uitati la ce se intampla sub capota, veti vedea un adevarat motor F40, cu ceva ADN implementat de la GTO 288.
Am adunat informatii din abundenta, asa ca suntem de parere ca a venit momentul sa participati la un fel de concurs de cunostinte. Luati aminte la urmatoarele 6 informatii, va vor ajuta sa faceti diferenta intre prototip si masina de serie.
Acest prototip are 20 de astfel de fante, cate zece pe fiecare parte. Masinile F40 de serie au cate cinci fante pe fiecare parte si una ceva mai mare pe centru, deci 11.
Aceasta diferenta este greu de observat, chiar daca te uiti la ambele modele in paralel. Prototipul are 5 "branhii", iar modelul de serie Ferrari are doar 4.
Aceasta caracteristica este, de fapt, identica pe toate modelele F40, dar putini stiu ca aceasta piulita centrala nu este un hexagon, ci un octogon. David Kimble si inginerii au descoperit asta incercand sa desfaca rotile, pentru care nu au gasit cheia potrivita si au fost nevoiti sa o faca pe loc.
Toate modelele F40 au cate doua rezervoare, dar modelul european se foloseste de rezervoare elastice de cauciuc, protejate de un blindaj. In Statele Unite, acestea au fost inlocuite cu rezervoare de aluminiu. Desi sunt mai usoare, rezervoarele de cauciuc trebuie schimbate la 7 ani, in timp ce rezervoarele de aluminiu sunt permanente.
E vorba, bineinteles, de standardele americane, care cereau asa ceva pe orice masina. Barele de protectie nu sunt prezente pe prototip, dar apar pe modelele de serie vandute peste ocean. Este si cazul luminilor de chihlimbar pe fata si, ca de obicei, rosii pe spate.
Insertiile din portiere erau doar optiuni in modele de inceput F40, dar datorita cerintelor pietei americane, acestea mai pot fi intalnite doar pe variantele europene ale masinii.
Ceea ce face Kimble din masinile sport sau de curse este amprenta sa artistica, dar acest model prototip iese in evidenta. Numai 1.315 masini (1.311 dupa alte informatii) F40 au fost construite de producator, din 1987 pana in 1992, iar piata americana a "consumat" 213 dintre acestea.
Modelul este unul de curse, care accentueaza misiunea Ferrari de a domina piata la acest capitol. De altfel, a fost prima masina de serie care a depasit 320 de km/h si, la fel de important, a fost ultimul model creat de insusi Enzo Ferrari.
